„O bombă cu ceas pentru societate”. De ce n-a fost în stare statul să rezolve, în zece ani, o problemă pentru care România riscă sancţiunea UE
u probleme specifice departe de a fi rezolvate şi minusuri semnalate la nivelul UE, autorităţile din România nu au fost în stare, timp de aproape 10 ani, să înfiinţeze măcar organismul pentru monitorizarea aspectelor privind segregarea şcolară a copiilor romi, deşi un ordin din 2007 prevedea acest lucru. La nivelul Ministerului Educaţiei nu s-a creat acest grup permanent de lucru şi nici nu se culeg datele necesare din unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare, conform reprezentanţilor ONG-urilor. Motivul? Existenţa “unor tensiuni” în 2011-2012 între reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi reprezentanţii Ministerului Educaţiei, conform purtătorului de cuvânt al instituţiei, Mirabela Amarandei. Soluţia? “O foaie de parcurs” ce urmează a fi adoptată ca hotărâre de guvern, care va modifica ordinul de ministru din 2007, întrucât acesta “trebuie redefinit”. În tot acest timp, cifrele abandonului şcolar vorbesc de la sine, iar consecineţele pot fi deja prefigurate: lipsa de integrare pe piaţa muncii, creşterea cheltuielilor publice în sectorul asistaţilor şociali, practic, “o bombă cu ceas pentru stabilitatea naţională a societăţii româneşti”, după cum afirmă directorul executiv al organizaţiei Romani CRISS, Marian Mandache.
REF România: “Chiar dacă discursul public al autorităţilor centrale este pro-roma, ceea ce se întâmplă în instituţii e diferit”
Întrebarea firească ar fi: cum s-a ajuns aici? De ce problemele romilor sunt atât de multe şi cum de s-au acumulat în timp? Potrivit Roma Education Fund România, o primă barieră privind accesul copiilor romi la educaţie este reprezentată de “sărăcia severă”, urmată de situaţiile de segregare cu care aceştia se confruntă. La toate acestea se adaugă discursul autorităţilor îmbrăcat într-o retorică de catifea, care îşi pierde din strălucire în planul acţiunii.
“Problema discriminării este una dintre principalele cauze ale excluziunii sociale, alături de sărăcie, lipsa competenţelor de bază şi a oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii. Este limpede în acest context că obiectivele Strategiei Europa 2020, transpuse în ţinte naţionale, nu pot fi atinse în România, fără a aborda problema decalajului de incluziune socială a romilor (…) Chiar dacă discursul public al autorităţilor centrale sau a reprezentanţilor marilor organizaţii este pro roma, pentru integrare şi contra rasismului (forma cea mai gravă a discriminării), ceea ce se întâmplă în comunităţi, în şcoli, în instituţii este diferit”, susţine fundaţia.
SURSA: http://www.gandul.info/
